Weekend: Region de Briere

Prima iesire cu Autour de Monde (ceva organizatie pentru studentii straini).

A fost fun. Chiar nu ma asteptam sa facem atatea chestii. Look forward.

Am plecat cu autocarul, de langa gara, la 08.30. Prima oara am mers la parcul Ker Anas, unde am ajuns pe la 10. Acolo ni s-a tinut o prezentare extinsa despre rate, apoi am mers si am vizitat parcul.

Parcul are 115 specii. Atasez cateva poze. Multumesc lui Dan pentru oferirea lor, el are SLR si i-au iesit incomparabil mai bine. Din prezentare am aflat multe lucruri:

Parcul este construit si tinut de un sot si o sotie, care dintotdeauna au stat in zona si le-au placut ratele. Exista in total 200 si ceva de specii de rate si alte pasari din aceeasi familie. Printre ele se afla lebada, gasca, si multe tipuri de rate. Rata (cannard) femela are penajul fad pentru a se camufla mai bine. Ratoiul are penajul colorat ca sa atraga femelele. Acuplarea se face inca din tarile calde (sau, dupa caz, zona calda unde migreaza), pentru ca masculul sa poata sa si moara pe drumul de intoarcere dar puii sai sa ramana. Rata depune un ou pe zi. In total depune vreo 10 oua. Clocitul incepe chiar din a zecea zi, pentru ca toti bobocii (cannetons) sa iasa in acelasi timp. Inainte de a incepe clocitul, cuibul este pe pamantul gol, ca sa fie cat mai putin izolat, ca ouale sa nu se incalzeasca si sa inceapa evolutia. In a opta zi, rata incepe sa-si ia fulgi de pe burta si sa puna in cuib, pentru a incepe sa-l izoloeze. Odata inceput clocitul, rata nu mai pleaca din cuib. Daca apar atacatori, rata nu se misca si nu macane, pentru ca camuflajul sa-si faca efectul. Daca pradatorul inca se apropie, rata imita vipera, pentru a speria pradatorul. Ratoiul nu sta in apropierea cuibului, pentru a nu atrage pradatorii acolo, insa comunica cu rata pentru a o anunta de prezenta pradatorilor. Exista si rate care isi fac cuibul in vizuinile nefolosite ale altor animale - iepuri etc -, pentru a se ascunde de pradatori. Exista si rate care traiesc in copaci (de ex. rata de copac). Prin iulie, ratoiul isi schimba penajul. De doua ori. Prima data ii cresc pene aproape la fel ca ale ratei (pe corp), pentru a se camufla si el, pentru ii cad toate penele de pe aripi (ca sa e innoiasca toate) si nu mai poate zbura. Pentru a incepe sa semene cu rata gonadele lui se micsoreaza si devin active. La a doua schimbare de penaj (al corpului), gonadele redevin active si penele care ii cresc sunt frumoase din nou, pentru a atrage femelele. Daca nu ii cresc toate penele bine, ratoiul moare. Ratele zboara la aproximativ 10000 (zece mii) de metri. Unele pot zbura si doua trei mii de kilometri fara sa se opreasca de loc. Pentru a putea poposi si pe mare (care nu ingheata), au un mic organ special la baza ciocului care desalinizeaza apa. Restul nu mai stiu... Din pacate multe specii de rate au disparut si altele sunt pe cale de disparitie. Au existat diverse actiuni de salvare ale unor grupuri de rate: curatarea ratelor de petrol de la petele de petrol - pentru ca daca penajul nu este in stare perfecta si bine dat cu substanta din glanda aceea pe care o au la coada, ratele nu mai plutesc, nu mai sunt izolate termic, si in consecinta mor.



Ulterior am mers la Breca (Bréca), unde am mancat sandvisurile pe care ni le adusesem si apoi am mers cu barca pe mlastina. Era o barca mare, unde am intrat toti cei 30 si ceva de oameni care eram. Avea motor, dar tipul (un francez clasic), mai o deplasa si cu prajina.

Mlastina e mare, are multe sute de kilometri patrati. Iarna apa are vreo 2 metri adancime, dar vara scade foarte mult si in unele locuri poate chiar sa nu mai fie apa deloc. Sursa principala de apa din mlastina este ploaia. Exista cateva canala mari pe care se poate merge cu barca, dar si canale mai mici. Pe ostroave traiesc diverse tipuri de pasari, cele mai interesante fiind ibisii, adusi de pe valea Nilului intr-un numar foarte mic, dar care aici s-au inmultit foarte bine si au devenit o componenta esentiala si importanta ca numar a ecosistemului. Mlastina nu este gestionata de stat si nici macar proprietatea statului, ci a locuitorilor din jurul ei. Aceasta in urma hotararii ducelui de Bretania, care a considerat ca nu poate trage nici un folos de pe urma ei asa ca a dat-o in proprietate locuitorilor. Odata ce urmasii ducelui de Bretania au ajuns la tron, lucrurile au ramas asa, pana in ziua de azi. Locuitorii din jurul mlastinii foloseau numai produsele de acolo: animalele ca mancare, apa pentru baut (este dulce), trestia pentru a-si acoperi casele (este obligatoriu prin lege acum ca in localitatile de acolo casele sa aiba acoperis din trestie, pentru pastrarea si uniformitatea aspectului), turba extrasa din mlastina pentru a se incalzi.



Apoi am vizitat un sat traditional - Saint Lyphard.



Apoi - Guerande (Guérande), un oras cetate. Acolo am mancat clatite - foarte, foarte bune, bine prajite fara sa fie arse sau scortoase sau uscate, cu sirop, cu caramel - si ne-am plimbat putin. Catedrala, cateva case vechi, zidurile orasului.



Am vazut, mai de departe, podul Saint-Lazare.

Excursia a fost EUR 12 de persoana.