Yeah, so, I was in Geneva for 4 days.
In fact I stayed in France, in Annemasse, just across the border, at a cheap next-to-the-highway hotel.
The purpose was to see the Auto Show, to go to ski, and to visit Geneva a bit.
I have fulfilled my purpose.
I have uploaded to my site the pictures from the auto show [1] (babes, not many or anything, but well, here [2]) and from Geneva [3].
See the related post for the skiing part [4].
It was fun.
[1] http://andreiolaru.net/?go=280832
[2] http://andreiolaru.net/?go=480000
[3] http://andreiolaru.net/?go=458240
[4] http://frvl.blogspot.com/2010/03/skiing-in-alps.html
Showing posts with label stuff. Show all posts
Showing posts with label stuff. Show all posts
2010-03-11
2009-11-19
Stable
Acum, dupa mult timp de la ultimul post (for that matter asta e primul post pe care il pun cu data la care chiar a fost scris), sunt intr-o stare stabila, si ok.
Intr-un final am gasit cazare. N-a fost usor, dar in fond n-a fost nici foarte greu. Acum, daca alegerea mea a fost corecta, ramane de vazut.
N-a fost usor pentru ca in paris problema locuintelor este una foarte mare. Si am participat la vizite de studiouri la care au venit 20 de persoane (este un caz extrem insa). N-a fost usor de asemenea pentru ca nu am putut sa-mi aranjez nimic dinainte. La particulari n-ar fi mers sa incerc din Ro, dar la camine da. Insa plecarea mea s-a hotarat prea tarziu ca caminele macar sa mai raspunda.
Dupa camine si alte lucruri organizate, unde depui o cerere pe site si astepti 3 saptamani sa primesti raspuns (daca primesti), au ramas particularii. I.e. contactul direct cu proprietarii care au de inchiriat un studio (la noi se zice de obicei garsoniera). Am incercat si la agentii imobiliare, dar acestea sunt mult prea scumpe pentru ce cautam eu.
(Ce cautam era un studio. Un studio este un apartament format dintr-o singura camera principala, o baie (dezirabil), eventual o bucatarie, de cele mai multe ori integrata in camera principala. Cele mai multe studiouri pariziene din gama in care am cautat eu (15-20 m2, 500-600E) sunt cu baie, cu bucatarie 'americana' (in camera de zi), cu sau fara frigider, cu sau fara cuptor cu microunde (in general au plita electrica - francezii nu prea sunt cu gazul), incalzite electric (deci prost), cu geamuri clasice simple sau duble sau cu termopan, izolate prost, si in cladiri fara lift, de multe ori la etajul 6-7. Cerintele mele erau sa fie spatios, sa fie la un etaj inferior fara lift, sa aiba ceva elemente de bucatarie, si sa fie luminos.)
De fapt lucrurile n-au mers chiar atat de rau, as putea spune privind in urma. Prima saptamana n-am facut nimic, pentru ca nu aveam nici macar cardul de student (carte etudiant). A doua saptamana am inceput sa ma uit pe site-uri de anunturi, am inceput sa dau mailuri si telefoane. Spre disperarea mea, la emailuri nu mi se raspundea, iar la telefon fie raspundea robotul (aici intaotdeauna raspunde robotul, nu se poate dezactiva, sau in mare parte nu), fie persoana spunea, eventual imediat dupa ce am zis buna ziua, ca apartamentul s-a luat. Oricum, pana sambata aveam 3 vizite stabilite.
Prima a fost la un studio la parter care avea o fereastra care dadea intr-o curte interioara de 5x5m, iar cerul se vedea doar daca te uitai in sus 6 etaje. Avea doua paturi (suprapuse) faine, dar faza cu lumina si fereastra nu erau de loc dragute. Iar frigiderul era dat separat, daca vroiai. Impreuna cu mine au fost la vizita inca 3 persoane. Proprietarul parea un proprietar de serie, ca sa zic asa, genul care traieste din asta. Cartierul era semi ok, in sensul ca un pic mai incolo era un cartier bun. Am lasat dosarul (in general compus din copie buletin si card de student, documente atestand veniturile si documente atestand identitatea si veniturile garantului - persoana care plateste daca tu nu platesti), desi dupa urmatoarea vizita eram hotarat sa refuz chiar daca ma alege, seara am primit mesaj ca nu am fost ales.
A doua a fost in Puteaux, care e langa Defense, m-am indragostit instant de cartier, chiar si de camera (la primul etaj), care era medie, dar foarte luminoasa, intrucat peretele exterior era in intregime din geam, termopan. Incalzit electric (ca si toate de altfel), ceea ce probabil ar fi facut ca iarna sa fie al naibii de frig. Dar era fain, avea bucataria destul de dotata, mi-ar fi placut sa-l am (cu exceptia frigului, evident). Am mai fost in vizita impreuna cu doua persoane, ulterior a mai venit si o a treia, am discutat cu proprietarul - parea un tip intelectual si de treaba, am lasat dosarul, dar din pacate nu am fost ales.
A treia vizita a fost cam in acelasi cartier cu prima, erau date in anunt toate informatiile despre locatie si momentul disponibilitatii, deci toti care vroiau sa viziteze au venit la aceeasi ora. Au fost peste 20. Proprietara a intarziat, si-a pus masina prin parcare prin contact intr-un loc unde nu incapea pe de-a-ntregul (era un Corsa vechi cu un marsarier care intra cu un zgomot teribil d-abia la a treia sa a patra incercare), a pus in geam un carton cu 'en panne' (in pana), si ne-a luat pe rand. Era un studio din doua camere mici, ne-eliberat de fosta locatara, cu o fereastra foarte luminoasa ce e drept, dar intr-un imobil naspa, la etajul 3, si pe scara mirosea al naibii de rau. Am lasat dosarul, dar n-am fost contactat.
Urmatoarea saptamana am continuat cu telefoanele si mailurile. Mai ales, dupa intalnirea cu o ruda mai departata care e aici, am avut un nou site pe care sa caut, cu mai putine anunturi dar infinit mai putin popular, si care de fapt m-a ajutat sa si gasesc o casa. Pana sambata aveam din nou 3 vizite, dar miercuri am vorbit cu un proprietar pe care l-am gasit prin acest site, seara am facut vizita, vineri am semnat, iar duminica m-am mutat deja.
Am avut multe indoieli legate de proprietar, unele le mai am si acum. E un sri-lankez relativ tanar si cu un job care nu produce prea multi bani (si totusi are doua apartamente langa Paris), deci e dubios. Prima saptamana mi-a dat-o gratis (pentru ca venea sfarsitul lunii). Nu stie prea bine franceza. Sper totusi ca relatia cu el va decurge bine.
Studioul pe care l-am inchiriat este in Courbevoie, langa Defense, in zona 2, este mare (20m2 in total), are o camera mare, un holisor - unde tin bicla - si o baie, e luminos, are o fereastra de termopan si o fereastra de geam simplu (iar incalzirea e tocmai sub a doua), are tot ce-mi trebuie. Vedeti pozele (din diverse faze de amenajare) aici.
Ulterior mi-am mai luat din ikea, cu ajutorul fostelor mele gazde, un dulap, un birou mare si un scaun de birou, plus alte cateva lucruri mai putin semnificative.
Ce e important este ca imi place. Are o vedere superba (vedeti pozele inspre exterior) si are mult spatiu. Se incalzeste inca decent (mai vedem mai spre iarna). Sper ca totul sa fie bine.
Intr-un final am gasit cazare. N-a fost usor, dar in fond n-a fost nici foarte greu. Acum, daca alegerea mea a fost corecta, ramane de vazut.
N-a fost usor pentru ca in paris problema locuintelor este una foarte mare. Si am participat la vizite de studiouri la care au venit 20 de persoane (este un caz extrem insa). N-a fost usor de asemenea pentru ca nu am putut sa-mi aranjez nimic dinainte. La particulari n-ar fi mers sa incerc din Ro, dar la camine da. Insa plecarea mea s-a hotarat prea tarziu ca caminele macar sa mai raspunda.
Dupa camine si alte lucruri organizate, unde depui o cerere pe site si astepti 3 saptamani sa primesti raspuns (daca primesti), au ramas particularii. I.e. contactul direct cu proprietarii care au de inchiriat un studio (la noi se zice de obicei garsoniera). Am incercat si la agentii imobiliare, dar acestea sunt mult prea scumpe pentru ce cautam eu.
(Ce cautam era un studio. Un studio este un apartament format dintr-o singura camera principala, o baie (dezirabil), eventual o bucatarie, de cele mai multe ori integrata in camera principala. Cele mai multe studiouri pariziene din gama in care am cautat eu (15-20 m2, 500-600E) sunt cu baie, cu bucatarie 'americana' (in camera de zi), cu sau fara frigider, cu sau fara cuptor cu microunde (in general au plita electrica - francezii nu prea sunt cu gazul), incalzite electric (deci prost), cu geamuri clasice simple sau duble sau cu termopan, izolate prost, si in cladiri fara lift, de multe ori la etajul 6-7. Cerintele mele erau sa fie spatios, sa fie la un etaj inferior fara lift, sa aiba ceva elemente de bucatarie, si sa fie luminos.)
De fapt lucrurile n-au mers chiar atat de rau, as putea spune privind in urma. Prima saptamana n-am facut nimic, pentru ca nu aveam nici macar cardul de student (carte etudiant). A doua saptamana am inceput sa ma uit pe site-uri de anunturi, am inceput sa dau mailuri si telefoane. Spre disperarea mea, la emailuri nu mi se raspundea, iar la telefon fie raspundea robotul (aici intaotdeauna raspunde robotul, nu se poate dezactiva, sau in mare parte nu), fie persoana spunea, eventual imediat dupa ce am zis buna ziua, ca apartamentul s-a luat. Oricum, pana sambata aveam 3 vizite stabilite.
Prima a fost la un studio la parter care avea o fereastra care dadea intr-o curte interioara de 5x5m, iar cerul se vedea doar daca te uitai in sus 6 etaje. Avea doua paturi (suprapuse) faine, dar faza cu lumina si fereastra nu erau de loc dragute. Iar frigiderul era dat separat, daca vroiai. Impreuna cu mine au fost la vizita inca 3 persoane. Proprietarul parea un proprietar de serie, ca sa zic asa, genul care traieste din asta. Cartierul era semi ok, in sensul ca un pic mai incolo era un cartier bun. Am lasat dosarul (in general compus din copie buletin si card de student, documente atestand veniturile si documente atestand identitatea si veniturile garantului - persoana care plateste daca tu nu platesti), desi dupa urmatoarea vizita eram hotarat sa refuz chiar daca ma alege, seara am primit mesaj ca nu am fost ales.
A doua a fost in Puteaux, care e langa Defense, m-am indragostit instant de cartier, chiar si de camera (la primul etaj), care era medie, dar foarte luminoasa, intrucat peretele exterior era in intregime din geam, termopan. Incalzit electric (ca si toate de altfel), ceea ce probabil ar fi facut ca iarna sa fie al naibii de frig. Dar era fain, avea bucataria destul de dotata, mi-ar fi placut sa-l am (cu exceptia frigului, evident). Am mai fost in vizita impreuna cu doua persoane, ulterior a mai venit si o a treia, am discutat cu proprietarul - parea un tip intelectual si de treaba, am lasat dosarul, dar din pacate nu am fost ales.
A treia vizita a fost cam in acelasi cartier cu prima, erau date in anunt toate informatiile despre locatie si momentul disponibilitatii, deci toti care vroiau sa viziteze au venit la aceeasi ora. Au fost peste 20. Proprietara a intarziat, si-a pus masina prin parcare prin contact intr-un loc unde nu incapea pe de-a-ntregul (era un Corsa vechi cu un marsarier care intra cu un zgomot teribil d-abia la a treia sa a patra incercare), a pus in geam un carton cu 'en panne' (in pana), si ne-a luat pe rand. Era un studio din doua camere mici, ne-eliberat de fosta locatara, cu o fereastra foarte luminoasa ce e drept, dar intr-un imobil naspa, la etajul 3, si pe scara mirosea al naibii de rau. Am lasat dosarul, dar n-am fost contactat.
Urmatoarea saptamana am continuat cu telefoanele si mailurile. Mai ales, dupa intalnirea cu o ruda mai departata care e aici, am avut un nou site pe care sa caut, cu mai putine anunturi dar infinit mai putin popular, si care de fapt m-a ajutat sa si gasesc o casa. Pana sambata aveam din nou 3 vizite, dar miercuri am vorbit cu un proprietar pe care l-am gasit prin acest site, seara am facut vizita, vineri am semnat, iar duminica m-am mutat deja.
Am avut multe indoieli legate de proprietar, unele le mai am si acum. E un sri-lankez relativ tanar si cu un job care nu produce prea multi bani (si totusi are doua apartamente langa Paris), deci e dubios. Prima saptamana mi-a dat-o gratis (pentru ca venea sfarsitul lunii). Nu stie prea bine franceza. Sper totusi ca relatia cu el va decurge bine.
Studioul pe care l-am inchiriat este in Courbevoie, langa Defense, in zona 2, este mare (20m2 in total), are o camera mare, un holisor - unde tin bicla - si o baie, e luminos, are o fereastra de termopan si o fereastra de geam simplu (iar incalzirea e tocmai sub a doua), are tot ce-mi trebuie. Vedeti pozele (din diverse faze de amenajare) aici.
Ulterior mi-am mai luat din ikea, cu ajutorul fostelor mele gazde, un dulap, un birou mare si un scaun de birou, plus alte cateva lucruri mai putin semnificative.
Ce e important este ca imi place. Are o vedere superba (vedeti pozele inspre exterior) si are mult spatiu. Se incalzeste inca decent (mai vedem mai spre iarna). Sper ca totul sa fie bine.
2009-10-09
About the stuff
Dupa cum stiti, imi place sa ma dau mare cu ce dispozitive am. So, in perioada in care sunt aici, folosesc:
pentru comunicatii:
un numar de Franta pus pe un Nokia 7100 Supernova (imi cer scuze tuturor celor care ma cunosc ca am fost gay si mi-am luat un telefon slide. Chiar astept sa se strice :D )
numarul meu de Ro, pus pe telefonul meu favorit, Nokia E51.
pentru muzica: iPodul meu Nano generatia a doua, 8GB negru, cu casti Panasonic. Acasa am de asemenea boxele Creative pe care le-am luat de la Nantes cand am fost la Master.
dispozitive de calcul: acasa un Asus A8H iar la serviciu, pana imi va veni un claculator de la laborator, folosesc Asus Eee PC-ul meu de 16GB SSD cu intel Atom, care se misca super bine, si un display secundar iiyama.
ceasul meu Lorus primit de la niste oameni pe care ii iubesc, de ziua mea.
pentru fotografii: noul meu Nikon D90, pe care unii il stiu deja, cu un card SD Lexar de 4GB, obiectivul de kit 18-105, filtru UV, filtru de polarizare, telecomanda cand e cazul, si mai rar un trepied destul de mare si greu dar solid.
Mentionez de asemenea ca din motive tehnice, dar si de publicitate, toate thumbnail-urile de pe blog vor lega la site-ul meu, unde vor fi gazduite pozele mari. Cand va uitati la poze, nu uitati ca exista butonul +, pentru a vedea poza in rezolutie integrala.
Respectati drepturile de autor conform cu licentele indicate pe poze.
pentru comunicatii:
un numar de Franta pus pe un Nokia 7100 Supernova (imi cer scuze tuturor celor care ma cunosc ca am fost gay si mi-am luat un telefon slide. Chiar astept sa se strice :D )
numarul meu de Ro, pus pe telefonul meu favorit, Nokia E51.
pentru muzica: iPodul meu Nano generatia a doua, 8GB negru, cu casti Panasonic. Acasa am de asemenea boxele Creative pe care le-am luat de la Nantes cand am fost la Master.
dispozitive de calcul: acasa un Asus A8H iar la serviciu, pana imi va veni un claculator de la laborator, folosesc Asus Eee PC-ul meu de 16GB SSD cu intel Atom, care se misca super bine, si un display secundar iiyama.
ceasul meu Lorus primit de la niste oameni pe care ii iubesc, de ziua mea.
pentru fotografii: noul meu Nikon D90, pe care unii il stiu deja, cu un card SD Lexar de 4GB, obiectivul de kit 18-105, filtru UV, filtru de polarizare, telecomanda cand e cazul, si mai rar un trepied destul de mare si greu dar solid.
Mentionez de asemenea ca din motive tehnice, dar si de publicitate, toate thumbnail-urile de pe blog vor lega la site-ul meu, unde vor fi gazduite pozele mari. Cand va uitati la poze, nu uitati ca exista butonul +, pentru a vedea poza in rezolutie integrala.
Respectati drepturile de autor conform cu licentele indicate pe poze.
2008-06-14
Biking
Biciclind.
A. Bike
La momentul cand am plecat din Bucuresti deja nu mai mersesem de mult cu bicicleta. Recunosc, nu aveam o bicicleta prea smechera, unii din voi o stiti. Si aveam teama sa merg pe strada, de obicei, cand mergeam eu, in istorie, mergeam prin parcuri.
Cand am venit aici am venit cu gandul sa imi inchiriez bicicleta ca sa merg la scoala, pentru ca, ziceam eu, este un oras mic. Orasul nu e mare. Acum faptul ca scoala este in afara orasului a fost mai putin norocos.
Si totusi deja prin primele saptamani la un moment dat eu si Dan am inchiriat pentru o zi biciclete din centru, de la Commerce, petnru a vedea cum e sa mergi pana la scoala. Luasem harta orasului, ce mare, care contine si orasele satelit, si am mers. Arunci a luat vreo 45 de minute din centru.
Ulterior am cautat pe un site de vanzari de chestii ep net o bicicleta SH, am dat diverse telefoane si mailuri, si pna la urma am ajuns tot la anuntul pe care il vasusem prima oara, la un moment dat cand eram la Claudia. Un mountain bike (vtt - velo tout terrain - aici bicicleta se numeste velo, cu accentul pe o) albastru, neechipat cu nimic, la 30 de euro. Dupa vreo 2 saptamani de cand am vazut anuntul, cand in sfarsit am reusit sa mergem la tip, am mers cu Claudia si cu Mehdi, prietenul ei, cu masina lor, un Fiesta vechi. Am vazut bicicleta si mi s-a parut ok, asa ca am luat-o. Avea 15 viteze, frane pe ambele roti, o sonerie foarte simpla, dar foarte eficace, si un suport de sticla de apa. Si cam atat. Prima data am dus-o la Claudia in pivnita, dupa un drum cu masina storcit in spate peste bicicleta. Am dus-o acolo pentru ca nu aveam antifurt la ea.
In sambata care a urmat, m-am dus la Decathlon - un magazin de material sportiv - in Atlantis, un centru comercial din vestul orasului, ca sa imi iau chestii. Am luat cric, portbagaj, catadioptri, antifurt, aripi fata-spate, oglinda, set surubelnite, pompa. Am dat vreo 55 de euro in total, aproape dublu fata de cat am dat pe bicicleta.
Apoi, din cand in cand, in vreo doua saptamani am mers aproape in fiecare zi, merg la scoala cu bicicleta, sau in oras. De multe ori merge si Dan, care si-a inchiriat un Velo Campus - o bicicleta mai 'city', cu 3 viteze in butuc, dar mai confortabila - cu 40 de euro pe an. Timpul pana la scoala este de 20 de minute. 25 daca am ghinion la stopuri. Sunt vreo 8 kilometri. Pana in centru 10 minute. Pana la Claudia intre 5 si 10 miute. In Nantes este foarte tare sa mergi cu bicicleta, iar la orele de varf merg practic la fel de repede ca si masinile. Exista pe majoritatea strazilor banda de bicicleta, si oricum soferii sunt foarte respectuosi si daca nu pot depasi, nu depasesc si stau in spatele tau pana chiar au ocazia. Am fost si prins de politie la un moment (dintre putinele, pentru ca respect regulile) cand am trecut pe rosu. Mi-au dat avertisment si au zis ca la urmatoarea trecere pe rosu iau amenda de 170 euro. Heh.
Bicicleta merge bine. E cel putin third hand, dar merge bine. Rotile sunt drepte si cauciucurile sunt destul de noi. Vitezele merg bine, cu exceptia dificultatilor de intrare in viteza a 5-a (ultimul pinion) si a 1-a - ca sare laantul - dar aceste dificultati se gasesc la majoritatea bicicletelor vechi. Franele sunt foarte uzate, dar asta e. Nu-mi place sa franez, oricum. Nu e nici foarte grea.
Intre timp am mai cumparat chestii pentru ea: niste benzi fosforescente cu care sa-mi strang pantalonii la glezna (nu are aparatoare de lant deci se pot murdari usor daca nu sunt stransi pe picior), o vesta fosforescenta pe care n-am folosit-o dar e nevoie daca ies din oras. Si, de asemenea, sunt la a treia oglinda. Prima a fost foarte buna (vezi prima poza) dar era prinsa intr-o articulatie bila din plastic, si dupa ce a cazut de suficiente ori pe jos s-a spart complet. Mi-am luat apoi una ca a lui dan, rotunda, cu bat, dar care nu era buna pentu mountain pentru ca nu putea fi pusa suficient spre exterior. Acum sunt la a treia (ultima poza), care se pune in capatul ghidonului, ca si prima, si care sper sa ma tina pana plec. Mai am luat de asemenea un impermeabil care se strange in prorpiul buzunar, pentru can ploua (vezi ultimele doua poze). E un material foarte tare, pe care apa se face picaturi rotunde si curge jos.
B. Noirmoutier. Difference
Cand eu si Dan ne-am inscris pentru Noirmoutier, ne-au intrebat daca stim sa mergem cu bicicleta. Am zis ca mergem 8 km cu ea la scoala. La Noirmoutier am inchiriat biciclete, asa cum am povestit, si am mers cu grupul mare. Atunci mi-am dat seama ca poate m-am schimbat in ultimul timp si chiar asa a fost. Daca la inceput pedalam destul de greu in H4 (foaia mare (High), pinionul 4 din 5) acum pedalez destul de lejer si in H5. Can am fost la Noirmoutier cu grupul mare, stateam in M2-M3 (Medium 2-3). Si chiar acum am mult mai multa forta in picioare. Fun. Cand merg la Claudia e o bucata de strada lunga si goala, plana (in rest in nantes sunt destul de multe dealuri si vai) si merg in H5 super super repede, trebuie ca am spre 40km/h (uite vitezometru nu mi-am luat). Fun.
C. Fete du Velo
Duminica trecuta a fost Fete du Velo, adica sarbatoarea bicicletei. Pe malurile Loarei, un traseu de aproape 90 de km amenajat, pe drumuri de pamant sau sosea, pentru mii de biciclisti. Foarte tare. Am fost Cu Claudia M3, Vlad GN, Andreea P si Roxana de la Rennes, eu pe bicicleta mea, Vlad pe a colegului Tedy, si fetele pe biciclete inchiriate. N-am facut tot traseul, ci vreo doua treimi. Era un sens pe un mal si un sens pe celalalt, dar erau vreo trei poduri pe care putei sa te duci spre sensul de intoarcere. In localitati de pe parcurs erau si locuri unde puteai sa bei, sa mananci, sa te odihnesti, sau sa stai juma de ora la coada la closet (ceea ce noi n-am facut). A fost frumos si a fost vreme buna. Vezi poze.
D. Future
Oricat mi-ar place bicicleta aceasta pe care o am, stiu ca in iulie voi pleca, si va trebui sa fac ceva cu ea. Chiar daca revin in franta pentru un co-doc, sau nu, singura solutie este sa o vand. Impreauna cu toate accesorile, as putea obtine un pret decent pe ea. Sper la 50 de euro. Dar ar trebui pentru asta sa rezolv problema cu franele, pentru ca nimeni nu o va cumpara cu frana spate foarte slaba pe care o are.
Iar in Romania, ma bate gandul sa-mi iau o bicicleta, acum ca am experienta. E drept, la noi magazinele nu sunt asa dezvoltate. Nu exista magazine ca Decathlon sau GoSport, ca aici, care au standuri intregi cu diverse tipuri de cricuri, de portbagaje, de lampi, de oglinzi, de antifurturi, etc. Exista chiar standuri cu componente in asa fel incat poti sa-ti faci o bicicleta din exact ce bucati vrei tu.
Si poate imi voi cumpara una, pentru ca e fun sa mergi cu bicicleta, e refreshing. Stiu ca la noi soferii nu au acelasi repsect pentru biciclisti, dar sunt totusi oameni, din ce in ce mai multi imi place mie sa cred, care merg cu bicicleta. Slusanschi de la noi, de ex.
Si e civilizat. Unul dintre lucrurile civilizate pe care le-am invatat aici.
A. Bike
La momentul cand am plecat din Bucuresti deja nu mai mersesem de mult cu bicicleta. Recunosc, nu aveam o bicicleta prea smechera, unii din voi o stiti. Si aveam teama sa merg pe strada, de obicei, cand mergeam eu, in istorie, mergeam prin parcuri.
Cand am venit aici am venit cu gandul sa imi inchiriez bicicleta ca sa merg la scoala, pentru ca, ziceam eu, este un oras mic. Orasul nu e mare. Acum faptul ca scoala este in afara orasului a fost mai putin norocos.
Si totusi deja prin primele saptamani la un moment dat eu si Dan am inchiriat pentru o zi biciclete din centru, de la Commerce, petnru a vedea cum e sa mergi pana la scoala. Luasem harta orasului, ce mare, care contine si orasele satelit, si am mers. Arunci a luat vreo 45 de minute din centru.
Ulterior am cautat pe un site de vanzari de chestii ep net o bicicleta SH, am dat diverse telefoane si mailuri, si pna la urma am ajuns tot la anuntul pe care il vasusem prima oara, la un moment dat cand eram la Claudia. Un mountain bike (vtt - velo tout terrain - aici bicicleta se numeste velo, cu accentul pe o) albastru, neechipat cu nimic, la 30 de euro. Dupa vreo 2 saptamani de cand am vazut anuntul, cand in sfarsit am reusit sa mergem la tip, am mers cu Claudia si cu Mehdi, prietenul ei, cu masina lor, un Fiesta vechi. Am vazut bicicleta si mi s-a parut ok, asa ca am luat-o. Avea 15 viteze, frane pe ambele roti, o sonerie foarte simpla, dar foarte eficace, si un suport de sticla de apa. Si cam atat. Prima data am dus-o la Claudia in pivnita, dupa un drum cu masina storcit in spate peste bicicleta. Am dus-o acolo pentru ca nu aveam antifurt la ea.
In sambata care a urmat, m-am dus la Decathlon - un magazin de material sportiv - in Atlantis, un centru comercial din vestul orasului, ca sa imi iau chestii. Am luat cric, portbagaj, catadioptri, antifurt, aripi fata-spate, oglinda, set surubelnite, pompa. Am dat vreo 55 de euro in total, aproape dublu fata de cat am dat pe bicicleta.
Apoi, din cand in cand, in vreo doua saptamani am mers aproape in fiecare zi, merg la scoala cu bicicleta, sau in oras. De multe ori merge si Dan, care si-a inchiriat un Velo Campus - o bicicleta mai 'city', cu 3 viteze in butuc, dar mai confortabila - cu 40 de euro pe an. Timpul pana la scoala este de 20 de minute. 25 daca am ghinion la stopuri. Sunt vreo 8 kilometri. Pana in centru 10 minute. Pana la Claudia intre 5 si 10 miute. In Nantes este foarte tare sa mergi cu bicicleta, iar la orele de varf merg practic la fel de repede ca si masinile. Exista pe majoritatea strazilor banda de bicicleta, si oricum soferii sunt foarte respectuosi si daca nu pot depasi, nu depasesc si stau in spatele tau pana chiar au ocazia. Am fost si prins de politie la un moment (dintre putinele, pentru ca respect regulile) cand am trecut pe rosu. Mi-au dat avertisment si au zis ca la urmatoarea trecere pe rosu iau amenda de 170 euro. Heh.
Bicicleta merge bine. E cel putin third hand, dar merge bine. Rotile sunt drepte si cauciucurile sunt destul de noi. Vitezele merg bine, cu exceptia dificultatilor de intrare in viteza a 5-a (ultimul pinion) si a 1-a - ca sare laantul - dar aceste dificultati se gasesc la majoritatea bicicletelor vechi. Franele sunt foarte uzate, dar asta e. Nu-mi place sa franez, oricum. Nu e nici foarte grea.
Intre timp am mai cumparat chestii pentru ea: niste benzi fosforescente cu care sa-mi strang pantalonii la glezna (nu are aparatoare de lant deci se pot murdari usor daca nu sunt stransi pe picior), o vesta fosforescenta pe care n-am folosit-o dar e nevoie daca ies din oras. Si, de asemenea, sunt la a treia oglinda. Prima a fost foarte buna (vezi prima poza) dar era prinsa intr-o articulatie bila din plastic, si dupa ce a cazut de suficiente ori pe jos s-a spart complet. Mi-am luat apoi una ca a lui dan, rotunda, cu bat, dar care nu era buna pentu mountain pentru ca nu putea fi pusa suficient spre exterior. Acum sunt la a treia (ultima poza), care se pune in capatul ghidonului, ca si prima, si care sper sa ma tina pana plec. Mai am luat de asemenea un impermeabil care se strange in prorpiul buzunar, pentru can ploua (vezi ultimele doua poze). E un material foarte tare, pe care apa se face picaturi rotunde si curge jos.
B. Noirmoutier. Difference
Cand eu si Dan ne-am inscris pentru Noirmoutier, ne-au intrebat daca stim sa mergem cu bicicleta. Am zis ca mergem 8 km cu ea la scoala. La Noirmoutier am inchiriat biciclete, asa cum am povestit, si am mers cu grupul mare. Atunci mi-am dat seama ca poate m-am schimbat in ultimul timp si chiar asa a fost. Daca la inceput pedalam destul de greu in H4 (foaia mare (High), pinionul 4 din 5) acum pedalez destul de lejer si in H5. Can am fost la Noirmoutier cu grupul mare, stateam in M2-M3 (Medium 2-3). Si chiar acum am mult mai multa forta in picioare. Fun. Cand merg la Claudia e o bucata de strada lunga si goala, plana (in rest in nantes sunt destul de multe dealuri si vai) si merg in H5 super super repede, trebuie ca am spre 40km/h (uite vitezometru nu mi-am luat). Fun.
C. Fete du Velo
Duminica trecuta a fost Fete du Velo, adica sarbatoarea bicicletei. Pe malurile Loarei, un traseu de aproape 90 de km amenajat, pe drumuri de pamant sau sosea, pentru mii de biciclisti. Foarte tare. Am fost Cu Claudia M3, Vlad GN, Andreea P si Roxana de la Rennes, eu pe bicicleta mea, Vlad pe a colegului Tedy, si fetele pe biciclete inchiriate. N-am facut tot traseul, ci vreo doua treimi. Era un sens pe un mal si un sens pe celalalt, dar erau vreo trei poduri pe care putei sa te duci spre sensul de intoarcere. In localitati de pe parcurs erau si locuri unde puteai sa bei, sa mananci, sa te odihnesti, sau sa stai juma de ora la coada la closet (ceea ce noi n-am facut). A fost frumos si a fost vreme buna. Vezi poze.
D. Future
Oricat mi-ar place bicicleta aceasta pe care o am, stiu ca in iulie voi pleca, si va trebui sa fac ceva cu ea. Chiar daca revin in franta pentru un co-doc, sau nu, singura solutie este sa o vand. Impreauna cu toate accesorile, as putea obtine un pret decent pe ea. Sper la 50 de euro. Dar ar trebui pentru asta sa rezolv problema cu franele, pentru ca nimeni nu o va cumpara cu frana spate foarte slaba pe care o are.
Iar in Romania, ma bate gandul sa-mi iau o bicicleta, acum ca am experienta. E drept, la noi magazinele nu sunt asa dezvoltate. Nu exista magazine ca Decathlon sau GoSport, ca aici, care au standuri intregi cu diverse tipuri de cricuri, de portbagaje, de lampi, de oglinzi, de antifurturi, etc. Exista chiar standuri cu componente in asa fel incat poti sa-ti faci o bicicleta din exact ce bucati vrei tu.
Si poate imi voi cumpara una, pentru ca e fun sa mergi cu bicicleta, e refreshing. Stiu ca la noi soferii nu au acelasi repsect pentru biciclisti, dar sunt totusi oameni, din ce in ce mai multi imi place mie sa cred, care merg cu bicicleta. Slusanschi de la noi, de ex.
Si e civilizat. Unul dintre lucrurile civilizate pe care le-am invatat aici.
2008-04-10
One fine day
A fost vineri.
Dupa ce am lucrat la scoala la raport si lucruri conexe, citit articole, etc, mi-am luat jumate din stiva de articole (am vreo 30 printate) si am plecat cu Dan spre casa.
Imi vine idee: ce-ar fi daca am trece pe la Boulanger - care in ciuda numelui nu este o brutarie sau patiserie ci este un magazin de electronice. Si am mers.
M-am invartit ce m-am invartit in cautare de boxe. Vroiam boxe ca sa pot sa ascult muzica la mine in camera, fara sa trebuiasca sa am compu deschis, asa cum fac multi gorobeti de p-aici. Am vrut sa-mi iau initial boxe cu doc - care permit si incarcarea ipodului si care pentru ca docul este (c) Apple vin la niste preturi duble, triple, etc - dar cele mai ieftine erau 30 de euro iar sunetul - am testat cu ipodul aflat in proprietate - era cel putin infect. Am comparat cu niste boxe cu doc Bose de 400 de euro la care chiar se auzea bine. (Ca o concluzie, note to ReT: please rant on ipod dock speakers, cause they suck because they are expensive. their design sucks too). Asa ca m-am dus la standul de boxe normale, de comp. Oricum pot sa-mi incarc ipodul la scoala cu cablul retractabil destinat acestui lucru (pe care il las la scoala in port ca acolo oricum tin compu deschis mereu). Nici cu boxele de comp n-a fost usor. Boxele Philips cu subwoofer ca si doua perechi de Hercules, cu si fara subwoofer, se auzeau doar mediu cand aveam si volumul de la boxe si cel de la ipod dat la maxim. Iar subwooferul m-ar fi incomodat. Si atunci lumina divina s-a coborat asupra unor boxe de 20 de euro, Creative, simple, destul de mici, care la test s-au auzit chiar foarte tare, si pe care le ascult acum as we speak cu mare placere.
Daca tot eram acolo, m-am uitat putin si pe la headseturi bluetooth, ca vroiam sa-mi iau pentru cand sunt pe bicicleta. Mi-am luat un headset mic, skinnable, 20 de euro, destul de sexutz. Sper sa ma serveasca bine. No, it's not gay. Vedeti si pozele. Faptul ca am ochelari de soare nu este pentru efectul cool pe care il provoaca impreuna cu headsetul sau ca sa ascund cearcanele, ci pentru anonimizare.
Si apoi am venit la camin. Era deja seara. Si ma intalnesc cu Corina, si imi spune ca au pornit wirelessul in sala de jocuri (e o sala cu un biliard mic, ping-pong si babyfoot). Joy! Great joy! Insa nu doar asta e vestea buna. O pozitie norocoasa a camerei face sa a vizibilitate directa de la geam la sala de jocuri. Si am net in camera. Joy! Il folosesc as we speak. A trebuit sa imi mut masa la fereastra si sa reorganizez camera putin, dar in fond chiar e mai misto asa.
Evident, exista si probleme. Ultimele 3 zile nu a mers autentificarea si n-am mai avut net in camera.
E o faza misto aici, dintr-un anumit pdv. Caminele fiind ale universitatii din nantes, cum este si politehnica unde sunt eu in stagiu si cum este si facultatea de litere unde ma duc la cursuri de franceza din cand in cand, peste tot reteaua wireless se cheama la fel, ma autentific la fel, folosind acelasi id de student si aceeasi parola. Chestia asta mi se pare tare. Oriunde as fi in aceste spatii pornesc wirelessul care se conecteaza singur mereu la aceeasi retea, si intru pe un site unde ma autentific mereu la fel (automat ca am pus browserul sa se ocupe). Quite cool. Nu la fel de cool este si faptul ca proxyul este foarte restrictiv si nu pot sa-mi iau mailul prin pop secure de la gmail, de asemenea prin proxy pidginul nu stie sa se conecteze la yahoo, deci pe yahoo stau po meebo.
Totusi sper ca faptul ca am net in camera imi va creste timpul cat stau pe net, si voi fi available pe messenger. Cine vrea poate sa imi spuna si vorbim si pe skype.
Alta problema ar fi ca pentru a avea wireless trebuie sa stau cu laptopul la vreo 10 centrimetri de fereastra, iar masa e relativ lata asa ca stau cu mainile destul de intinse peste masa ca sa scriu chiar acum. De aceea mi-a venit ideea sa-mi iau si o tastatura ieftina pentru acasa, dar dupa cum poate unii stiu aici tastaturile au o mica problema :D
Oricum. Sunt fericit cu noile lucruri.
Primavara incepe sa vina si plopul din fata are frunze (era un moment acum vreo cateva zile cand nu-mi dadeam seama ce naiba e mai misto la plopul din fata - erau frunzele) - se vede pe fundalul unei poze cu headsetul.
De vreo saptamana ma ocup intens cu un raport si cu prezentarea lui si de aceea am fost cam obosit ca sa scriu aici. Dar voi reveni. Maine am prezentarea.
Have fun!
Dupa ce am lucrat la scoala la raport si lucruri conexe, citit articole, etc, mi-am luat jumate din stiva de articole (am vreo 30 printate) si am plecat cu Dan spre casa.
Imi vine idee: ce-ar fi daca am trece pe la Boulanger - care in ciuda numelui nu este o brutarie sau patiserie ci este un magazin de electronice. Si am mers.
M-am invartit ce m-am invartit in cautare de boxe. Vroiam boxe ca sa pot sa ascult muzica la mine in camera, fara sa trebuiasca sa am compu deschis, asa cum fac multi gorobeti de p-aici. Am vrut sa-mi iau initial boxe cu doc - care permit si incarcarea ipodului si care pentru ca docul este (c) Apple vin la niste preturi duble, triple, etc - dar cele mai ieftine erau 30 de euro iar sunetul - am testat cu ipodul aflat in proprietate - era cel putin infect. Am comparat cu niste boxe cu doc Bose de 400 de euro la care chiar se auzea bine. (Ca o concluzie, note to ReT: please rant on ipod dock speakers, cause they suck because they are expensive. their design sucks too). Asa ca m-am dus la standul de boxe normale, de comp. Oricum pot sa-mi incarc ipodul la scoala cu cablul retractabil destinat acestui lucru (pe care il las la scoala in port ca acolo oricum tin compu deschis mereu). Nici cu boxele de comp n-a fost usor. Boxele Philips cu subwoofer ca si doua perechi de Hercules, cu si fara subwoofer, se auzeau doar mediu cand aveam si volumul de la boxe si cel de la ipod dat la maxim. Iar subwooferul m-ar fi incomodat. Si atunci lumina divina s-a coborat asupra unor boxe de 20 de euro, Creative, simple, destul de mici, care la test s-au auzit chiar foarte tare, si pe care le ascult acum as we speak cu mare placere.
Daca tot eram acolo, m-am uitat putin si pe la headseturi bluetooth, ca vroiam sa-mi iau pentru cand sunt pe bicicleta. Mi-am luat un headset mic, skinnable, 20 de euro, destul de sexutz. Sper sa ma serveasca bine. No, it's not gay. Vedeti si pozele. Faptul ca am ochelari de soare nu este pentru efectul cool pe care il provoaca impreuna cu headsetul sau ca sa ascund cearcanele, ci pentru anonimizare.
Si apoi am venit la camin. Era deja seara. Si ma intalnesc cu Corina, si imi spune ca au pornit wirelessul in sala de jocuri (e o sala cu un biliard mic, ping-pong si babyfoot). Joy! Great joy! Insa nu doar asta e vestea buna. O pozitie norocoasa a camerei face sa a vizibilitate directa de la geam la sala de jocuri. Si am net in camera. Joy! Il folosesc as we speak. A trebuit sa imi mut masa la fereastra si sa reorganizez camera putin, dar in fond chiar e mai misto asa.
Evident, exista si probleme. Ultimele 3 zile nu a mers autentificarea si n-am mai avut net in camera.
E o faza misto aici, dintr-un anumit pdv. Caminele fiind ale universitatii din nantes, cum este si politehnica unde sunt eu in stagiu si cum este si facultatea de litere unde ma duc la cursuri de franceza din cand in cand, peste tot reteaua wireless se cheama la fel, ma autentific la fel, folosind acelasi id de student si aceeasi parola. Chestia asta mi se pare tare. Oriunde as fi in aceste spatii pornesc wirelessul care se conecteaza singur mereu la aceeasi retea, si intru pe un site unde ma autentific mereu la fel (automat ca am pus browserul sa se ocupe). Quite cool. Nu la fel de cool este si faptul ca proxyul este foarte restrictiv si nu pot sa-mi iau mailul prin pop secure de la gmail, de asemenea prin proxy pidginul nu stie sa se conecteze la yahoo, deci pe yahoo stau po meebo.
Totusi sper ca faptul ca am net in camera imi va creste timpul cat stau pe net, si voi fi available pe messenger. Cine vrea poate sa imi spuna si vorbim si pe skype.
Alta problema ar fi ca pentru a avea wireless trebuie sa stau cu laptopul la vreo 10 centrimetri de fereastra, iar masa e relativ lata asa ca stau cu mainile destul de intinse peste masa ca sa scriu chiar acum. De aceea mi-a venit ideea sa-mi iau si o tastatura ieftina pentru acasa, dar dupa cum poate unii stiu aici tastaturile au o mica problema :D
Oricum. Sunt fericit cu noile lucruri.
Primavara incepe sa vina si plopul din fata are frunze (era un moment acum vreo cateva zile cand nu-mi dadeam seama ce naiba e mai misto la plopul din fata - erau frunzele) - se vede pe fundalul unei poze cu headsetul.
De vreo saptamana ma ocup intens cu un raport si cu prezentarea lui si de aceea am fost cam obosit ca sa scriu aici. Dar voi reveni. Maine am prezentarea.
Have fun!
Subscribe to:
Posts (Atom)
