2008-03-16

Indifferent

Cand am vorbit cu Andreea (Andreea E.) la putin timp inainte de plecare si ea m-a intrebat cum ma simt, i-am zis ca la fel, ca nu m-a afectat inca cu nimic.

Nici acum nu m-am schimbat. Totul parca e la fel.

Ea mi-a zis ca atunci cand a plecat ea la Nantes a fost super exited si de-abia astepta.

Eu in dimineata plecarii am mers cu ai mei la aeroport, am dat bagajele, am mai stat vreo ora, am vorbit putin, am urcat in avion, m-am asezat pe scaun, am ajuns la Nantes, m-am instalat si... atat. NOTHING HAPPENED.

Aici, totul e ok, totul merge pentru mine de parca as fi acasa, sau in alta parte.

Nu simt nimic. Aproape ca nu mi-e dor de nimeni. Nu simt ca imi lipseste nimic - desi stiu ca vor incepe anumite lucruri sa-mi lipseasca. nu mi se pare nici super tare, nici super naspa, nu mi se pare de fapt in nici un fel. Sunt aici si fac ceea ce trebuie facut.

O fi bine asta?

Weird.

1 comment:

Liviu said...

Exact ca tine m-am simtit si eu cand am fost plecat cu alte ocazii. Well, eu am fost pe intervale de 10-14 zile, deci not so long.

Cred ca suntem prototipul omului global care se simte bine unde ajunge, fara radacini puternice nicaieri.

Mai exista o etapa, pacursa cel putin de mine: dupa ce ma acomodez la "ei" (asta se intampla cam in 7-8 zile), si le invat tiparul: comportament, ticuri, probleme (peste tot exista probleme specifice) etc. => incep sa ma iau de ei si fix de problemele pe care ei sunt constienti ca le au si care ii deranjeaza si pe ei (i.e. echivalentul cu coruptia si non-initiativa de la noi, ca daca de astea te iei la noi enervezi pe oricine) => that's so much fun!

Sa incerci, te vei simti bine! =)) E absolut super tare sa vezi cum ridica din umeri unul de alta natie si se enerveaza fix la fel ca unul de-al tau, doar ca din cu totul alte cauze...

Liviu.