Hosting (2)

[btw pls don't miss postul "Skool", care a fost predatat]

Poze de la camin. Njoy!

Camera:
Ce se vede din camera:

Sunday

...was a bright day... yesterday. *

Ieri a fost o zi faina.

De dimineata am mers cu fetele (fetele va insemna de acum incolo fie Simina C. si Andreea P., fie, daca contextul arata ca sunt din acelasi camin, Corina B. si Georgi. Mai multe detalii despre cele patru intr-un post ulterior numit 'People') (Corina si Georgi) la biserica, sa vad si eu biserica ortodoxa de aici.

Biserica ortodoxa de aici (pentru fanii locatiilor, bierica este la Beaujoire) este o mica biserica din lemn, un fel de casuta care are o foarte mica turla sus, turla de tip rusesc (photos are pending, ploua cand am fost). Inauntru este saracacioasa, are o catapeteasma redusa ca dimensiuni si cateva (vreo 10) icoane pe pereti. A nu se intelege ca este o biserica romaneasca. Este dedicata tuturor credinciosilor de rit ortodox. Slujba este in franceza, iar doua rugaciuni (una din ele Tatal Nostru) sunt spuse in fiecare dintre limbile celor care sunt acolo - unul dintre credinciosi incepe rugaciunea in limba lui si apoi ceilalti credinciosi de aceeasi limba si, eventual, preotul, se alatura.

Mi-a facut clar impresia ca in Franta o asemenea rugaciunea, ca si o asemenea religie, nu se potrivesc. Nu se incadreaza, nu se armonizeaza. Iar limba franceza nu mi se pare adecvata slujbei ortodoxe. Inca o dovada ca limba, religia si modul de a fi sunt lucruri foarte strans legate.

La pranz Dan ne-a facut peste oceanic cu sos de rosi si condimente si am invitat pe Simina si pe Claudia (Andreea n-a venit).

Seara am jucat ping pong si apoi le-am invitat pe fete (C&G) - si a venit si o anumita Shirley, ceva profa de franceza pe-aici de scoala/liceu la un baby-foot
(disambiguation: http://www.linternaute.com/acheter/diaporama/foot/images/5_baby-foot.jpg )
si a fost super super fun. Pacat ca a plouat toata ziua.



*) Moby - Sunday (the day before my birthday)

Indifferent

Cand am vorbit cu Andreea (Andreea E.) la putin timp inainte de plecare si ea m-a intrebat cum ma simt, i-am zis ca la fel, ca nu m-a afectat inca cu nimic.

Nici acum nu m-am schimbat. Totul parca e la fel.

Ea mi-a zis ca atunci cand a plecat ea la Nantes a fost super exited si de-abia astepta.

Eu in dimineata plecarii am mers cu ai mei la aeroport, am dat bagajele, am mai stat vreo ora, am vorbit putin, am urcat in avion, m-am asezat pe scaun, am ajuns la Nantes, m-am instalat si... atat. NOTHING HAPPENED.

Aici, totul e ok, totul merge pentru mine de parca as fi acasa, sau in alta parte.

Nu simt nimic. Aproape ca nu mi-e dor de nimeni. Nu simt ca imi lipseste nimic - desi stiu ca vor incepe anumite lucruri sa-mi lipseasca. nu mi se pare nici super tare, nici super naspa, nu mi se pare de fapt in nici un fel. Sunt aici si fac ceea ce trebuie facut.

O fi bine asta?

Weird.

Weather | Health

S-ar putea ca vremea la Nantes sa ajunga sa ma enerveze foarte rau. In nici un caz aici nu te plictisesti niciodata, decat eventual de insusi modul divers cum e vremea aici.

Ziua obisnuita din aceasta luna la Nantes este formata din scurte intervale de 10-15 minute in care este nor, ploaie, soare, vant, etc. Diverse combinatii de elemente pe acelasi interval sunt posibile (ploaie torentiala si soare este doar un exemplu).

Acum cateva zile a fost o furtuna cu un super vant, plopul de la fereastra mi sa clatina de credeam ca o sa se rupa (nu mai mentionez zgomotul facut de geam, m-am obisnuit cu el), si a avut ca rezultat 2 vase esuate (pentru unul dintre ele vezi
http://cache.20minutes.fr/img/photos/afp/2008-03/2008-03-14/article_CPS.HMD69.140308155228.photo00.photo.default-512x341.jpg
http://www.lefigaro.fr/medias/2008/03/12/952ab804-f00f-11dc-8fde-d216b87a8e2e.jpg
http://blog.choc.fr/images/actualites/mars2008/13-03-08/AP08031008161.jpg ) doi oameni morti si diverse alte pagube.

Acum aflu si eu ce era aia clima temperat-oceanica :P

Sper ca ma voi obisnui.

Cand am venit eram putin racit si am stat o saptamana cu nasul partial infundat, in principal din cauza vantului dar, probabil, si din cauza compozitiei diferite a aerului. Insa cu timpul m-am obisnuitm m-am adaptat si acum sunt ok. M-a plouat, inclusiv pe bicicleta, dar sunt ok. Umblu si eu ca toti: canadiana, eventual o gluga. Rar vezi umbrele.

Imi lipseste soarele din romania. Pana acum a fost soare de doua ori, in cate doua zile consecutive. In rest, doar in intervale foarte scurte.

Sper ca asa e iarna si la inceputul primaverii. Am auzit ca mai incolo, prin mai (atunci zic ei ca incepe primavara) va fi mai bine si mai mult soare. Hope so :D

Weekend: Region de Briere

Prima iesire cu Autour de Monde (ceva organizatie pentru studentii straini).

A fost fun. Chiar nu ma asteptam sa facem atatea chestii. Look forward.

Am plecat cu autocarul, de langa gara, la 08.30. Prima oara am mers la parcul Ker Anas, unde am ajuns pe la 10. Acolo ni s-a tinut o prezentare extinsa despre rate, apoi am mers si am vizitat parcul.

Parcul are 115 specii. Atasez cateva poze. Multumesc lui Dan pentru oferirea lor, el are SLR si i-au iesit incomparabil mai bine. Din prezentare am aflat multe lucruri:

Parcul este construit si tinut de un sot si o sotie, care dintotdeauna au stat in zona si le-au placut ratele. Exista in total 200 si ceva de specii de rate si alte pasari din aceeasi familie. Printre ele se afla lebada, gasca, si multe tipuri de rate. Rata (cannard) femela are penajul fad pentru a se camufla mai bine. Ratoiul are penajul colorat ca sa atraga femelele. Acuplarea se face inca din tarile calde (sau, dupa caz, zona calda unde migreaza), pentru ca masculul sa poata sa si moara pe drumul de intoarcere dar puii sai sa ramana. Rata depune un ou pe zi. In total depune vreo 10 oua. Clocitul incepe chiar din a zecea zi, pentru ca toti bobocii (cannetons) sa iasa in acelasi timp. Inainte de a incepe clocitul, cuibul este pe pamantul gol, ca sa fie cat mai putin izolat, ca ouale sa nu se incalzeasca si sa inceapa evolutia. In a opta zi, rata incepe sa-si ia fulgi de pe burta si sa puna in cuib, pentru a incepe sa-l izoloeze. Odata inceput clocitul, rata nu mai pleaca din cuib. Daca apar atacatori, rata nu se misca si nu macane, pentru ca camuflajul sa-si faca efectul. Daca pradatorul inca se apropie, rata imita vipera, pentru a speria pradatorul. Ratoiul nu sta in apropierea cuibului, pentru a nu atrage pradatorii acolo, insa comunica cu rata pentru a o anunta de prezenta pradatorilor. Exista si rate care isi fac cuibul in vizuinile nefolosite ale altor animale - iepuri etc -, pentru a se ascunde de pradatori. Exista si rate care traiesc in copaci (de ex. rata de copac). Prin iulie, ratoiul isi schimba penajul. De doua ori. Prima data ii cresc pene aproape la fel ca ale ratei (pe corp), pentru a se camufla si el, pentru ii cad toate penele de pe aripi (ca sa e innoiasca toate) si nu mai poate zbura. Pentru a incepe sa semene cu rata gonadele lui se micsoreaza si devin active. La a doua schimbare de penaj (al corpului), gonadele redevin active si penele care ii cresc sunt frumoase din nou, pentru a atrage femelele. Daca nu ii cresc toate penele bine, ratoiul moare. Ratele zboara la aproximativ 10000 (zece mii) de metri. Unele pot zbura si doua trei mii de kilometri fara sa se opreasca de loc. Pentru a putea poposi si pe mare (care nu ingheata), au un mic organ special la baza ciocului care desalinizeaza apa. Restul nu mai stiu... Din pacate multe specii de rate au disparut si altele sunt pe cale de disparitie. Au existat diverse actiuni de salvare ale unor grupuri de rate: curatarea ratelor de petrol de la petele de petrol - pentru ca daca penajul nu este in stare perfecta si bine dat cu substanta din glanda aceea pe care o au la coada, ratele nu mai plutesc, nu mai sunt izolate termic, si in consecinta mor.



Ulterior am mers la Breca (Bréca), unde am mancat sandvisurile pe care ni le adusesem si apoi am mers cu barca pe mlastina. Era o barca mare, unde am intrat toti cei 30 si ceva de oameni care eram. Avea motor, dar tipul (un francez clasic), mai o deplasa si cu prajina.

Mlastina e mare, are multe sute de kilometri patrati. Iarna apa are vreo 2 metri adancime, dar vara scade foarte mult si in unele locuri poate chiar sa nu mai fie apa deloc. Sursa principala de apa din mlastina este ploaia. Exista cateva canala mari pe care se poate merge cu barca, dar si canale mai mici. Pe ostroave traiesc diverse tipuri de pasari, cele mai interesante fiind ibisii, adusi de pe valea Nilului intr-un numar foarte mic, dar care aici s-au inmultit foarte bine si au devenit o componenta esentiala si importanta ca numar a ecosistemului. Mlastina nu este gestionata de stat si nici macar proprietatea statului, ci a locuitorilor din jurul ei. Aceasta in urma hotararii ducelui de Bretania, care a considerat ca nu poate trage nici un folos de pe urma ei asa ca a dat-o in proprietate locuitorilor. Odata ce urmasii ducelui de Bretania au ajuns la tron, lucrurile au ramas asa, pana in ziua de azi. Locuitorii din jurul mlastinii foloseau numai produsele de acolo: animalele ca mancare, apa pentru baut (este dulce), trestia pentru a-si acoperi casele (este obligatoriu prin lege acum ca in localitatile de acolo casele sa aiba acoperis din trestie, pentru pastrarea si uniformitatea aspectului), turba extrasa din mlastina pentru a se incalzi.



Apoi am vizitat un sat traditional - Saint Lyphard.



Apoi - Guerande (Guérande), un oras cetate. Acolo am mancat clatite - foarte, foarte bune, bine prajite fara sa fie arse sau scortoase sau uscate, cu sirop, cu caramel - si ne-am plimbat putin. Catedrala, cateva case vechi, zidurile orasului.



Am vazut, mai de departe, podul Saint-Lazare.

Excursia a fost EUR 12 de persoana.

Skool

Ecole Polytechnique de Nantes. Parte a Universitatii din Nantes.

http://www.univ-nantes.fr
http://www.polytech.univ-nantes.fr/

Complexul politehnicii, ca si cel al Ecole des Mines (care are o cladire mult mai tare) sunt aproximativ in afara orasului, la statia Christian Pauc. E frumos pentru ca e mult verde, autostrada nu e foarte aproape (trece intre oras si aceasta parte unde e politehnica) si e calm.


Cladirea principala a universitatii - Ireste - are o aparenta de templu. Arhitectura intregului complex este moderna. Exista o alee interioara principala din care se face accesul la cele 4 corpuri - A, B, C si D. Exista parte si doua etaje. Exista o sala de sport, cafenea, receptie, diverse birouri si secretariate, sali de curs.


Desi arhitectonic este ok, inca de la inceput mi-a inspirat un aer.... rece. Chiar foarte rece. Poli Bucuresti mi se pare mult mai calda. Mai primitoare intr-un fel. Aici totul este ok, dar este fara prea multa caldura. Scari interioare metalice. Usi mari pe care trebuie sa le deschizi mereu si se trantesc mereu in urma. Multe coridoare nu au ferestre si imi dau o imagine de Black Mesa. Nu sunt prea multi studenti, pentru ca eu circul prin cladire la ore asincrone cu cursurile, Iar in centrul aleii principala afisajul mecanic se schimba permanent, facand un zgomot rece si sec.

Chiar si din exterior, forma relativ simpla, regulata si grea a cladirii, cu ziduri albe, mi se pare mai degraba sobra si indiferenta.


Cladirea Isitem este putin diferita. Cu o aparenta metalica si foarte putin ferestre, este (cred) mai mult dedicata laboratoarelor. Langa ea se afla si lucrul acela pe care scrie Halle D'Essais - Hala de experimente / incercari - ceea ce adanceste, si aici, impresia de mediu gen Half-Life. Din nou, nu ceva prea cald.


Mai sunt doua cladiri: restaurantul - o cladire simpla alba (se vede intr-una dintre poze, cea cu doua Clio-uri) - si biblioteca - o cladire mai modernista decat celelalte, si care imi si place mai mult decat celelalte, pacat ca nu stau foarte mult pe acolo.


Biroul nostru este micut, dar acum suntem doar trei oameni in el - Dan, Mirela si cu mine. Geamul este mare, ceea ce imi place, tavanul este cam inclinat (se vede si in poza) dar nu deranjant de mult. Calculatoarele sunt slabe, dar suporta ceva lucruri, un IM, un OOo, merge destul de ok.

Si cateva poze de la geam si dimprejur:

Hosting

Caminul.... recunosc ca ma asteptam la ceva putin mai bun.

Adica uneori ma gandesc ca in Regie e mult mai bine. Poate nu din pdv al closetelor, care totusi recunosc ca nu stiu cum sunt in Regie.

Stau intr-un camin numit Cité Casterneau. E format din doua cladiri identice, cu cate P+5E fiecare (si cu cate 2 scari), pe fiecare etaj doua grupuri sanitare - 2 WC + 2 dus -, o bucatarie - frigider de 10 compartimente cu cheie (unul la 3 camere), masa, chiuveta mare, plita electrica si cuptor electric sau cu microunde - si 30 de camere, cate 15 pe fiecare parte a culoarului. Usi de incendiu pestre tot.

Meschinaria tipic franceza nu se lasa in acest camin mai prejos decat in alte locuri: toate lampile de pe hol si scari sunt temporizate - insa cele de pe hol sunt cu neoane, asa ca nu stiu cat rezista -, cele de pe scari chiar fiind impartite in 2 - primele doua etaje si restul de 3. Si sunt temporizate scurt. Bine ca lumina de la dus nu e cu temporizator. Closetele nu au si nu au avut niciodata ceva gen colac, capac, etc asa ca trebuie stat direct pe vasul de la closet, ceea ce mi se pare cel putin neigienic, dar ma rog. Dusurile sunt oribile sunt o teava cu un spranjitor la capat - astfel ca pe corp nu ajung decat picaturi foarte mici, care se racesc inainte sa ajunga. Te face sa te dusuiesti scurt - meschin din nou - chestie care ma seaca destul de rau. In grupurile sanitare nu exista chiuveta, deci ca sa te speli pe maini dupa closet trebuie sa ajungi in camera, sau sa te speli la bucatarie - meschin iar. Iar spatiul in cabinele de closet si de dus este atat de mic incat sunt fericit ca nu sunt un tip prea masiv sau prea gras, altfel as fi avut o mare problema in a inchide usa la closet (care se deschide inauntru) sau in a ma dezbraca si imbraca la dus.

Camerele nu sunt chiar meschin de mici, dar nu sunt prea mari. Au un perete despartitor de lemn care desparte chiuveta de pat, o chiuveta meschin de mica si cu tevi de apa calda si rece meschin de separate si bagate atat de mult spre margine incat cand speli pe maini nu ai loc sa stai cu ambele maini spalandu-se sub jet, pentru ca dai in marginea chiuvetei. Mai este un dulap, o etajera foarte utila, o masa destul de mare cu doua sertare mici, patul, si cam atat. Si o veioza, pe care am pus-o sus pe etajera ca sa o folosesc pe post de lampa pentru ca lampa de tavan e cu descarcare si ma streseaza ca flickare cand se aprinde, si in plus are spectru albastru si rece. Insa la veioza cred ca o sa imi iau un bec mai mare, acum am unul de 40W care nu e rau, dar nu pot citi la el.

Camera nu este impecabila - sunt multe uzuri, tavanul e coscovit spre fereastra, rafturile de la sifonier sunt patate irecuperabil iar baza patului e sfasaiata. Dar nu ma plang foarte tare, nu ma deranjeaza.

Punctul forte al camerei este fereastra. Intinsa pe toata latimea camerei si pe 70% din inaltime, este al naibii de mare - ceea ce e super. Iar ceva mai putin de jumate din ea gliseaza si, deci, se deschide - aer frate :D. Pacat e ca prea frig si vant deocamdata ca sa o las deschisa integral. Iar la fereastra am un plop - stau la etajul 4 - care ma relaxeaza sa il vad seara pe geam, cand ma culc. AH, nu va ganditi ca sunt termopane, sunt geamuri normale, simple (adica nu duble), insa au garnituri.

Acum, cei care ma iubesc si ma cunosc nu trebuie sa creada ca sunt nefericit cu aceasta camera. Ei stiu ca ma multumesc cu putin si le spun ca pot trai aici fara probleme. E loc suficient, lumina suficienta, deci n-am de ce sa ma plang. Stati linistiti. Eu ii injur pe francezi asa, de fun, si in mod obiectiv. Dar nici unul dintre minusurile enumerate nu ma deranjeaza cu adevarat si totul e ok. Iar fereastra o depaseste lejer pe cea de acasa ca suprafata, deci sunt multumit.

Iar caminul mai are si alte lucruri tari: are sala cu o masa (foarte mica din pacate) de biliard, o masa de ping pong pe care am folosit-o deja de 2 ori, un joc de fotbal, 2 sali de televizor - in care n-am fost inca - si o sala de net - pentru ca francezii (cei de aici cel putin) sunt prea infecti ca sa aiba net sau wifi in camere - in care nu poti sa stai decat pe compurile lor.

Accesul in camin se face pe baza de cartela rfid :D. Exista si garaj de bicle, pe care il voi folosit imediat ce voi achizitiona o bicla.

Ah, si ultima chestie: caminul se afla fix sub culoarul de aterizare al aeroportului din Nantes. Super. Nu e chiar foarte aproape ca inaltime, iar noaptea zgomotul nu ma deranjeaza (sau poate nu sunt avioane...) dar mi-e frica: am vazut multe documentare unde avionul se prabuseste la ceva distanta inainte de pista.... :D

[photos will be posted soon]

Trip

It was a safe journey.

Calatoria cu avionul a fost foarte tare. De-abia astept sa mai merg.

Avionul - era un A318 cam vechiut si a fost zgomot si vibratii tot timpul, dar a mers bine. Decolarea e fenomenala din pdv dinamic - acceleratie frate - dar nici aterizarea nu e rea, ma refer in special la touchdown. Au fost foarte putine turbulente. In opinia mea cel putin, desi semnul de centuri a fost aprins cel putin in jumatate din perioada drumului, pe diverse perioade. Am stat chiar deasupra aripii (probabil locurile care zboara odata cu aripa cand aceasta se rupe :D ) si simteam in podea de fiecare data cand se miscau flapsurile - un lucru de altfel foarte tare sa vezi flapsurile asa bine, mai ales la decolare si aterizare, ca in rest nici nu prea sunt folosite (vezi si poze). Am decolat si am aterizat lin.

Avionul a plecat un pic cu intarziere. M-a surprins ca ajungerea la 10000 de metri dureaza asa mult - fo 30-40 de minute, ca si coborarea de acolo de altfel. Pilotul a spus ca am intarziat din cauza turbulentelor - am ajuns in Charles de Gaulle (CDG) cu 20 de minute intarziere. Au fost nori asa ca din pacate alpii nu s-au vazut, dar si norii sunt frumosi.

CDG nu este chiar un aeroport mic, are multe terminale (vreo 4-5 din care doua duble), noroc ca terminalul la care am ajuns era aproape de gara. Din diverse cauze - intarzierea avionului, intarzierea bagajelor (vreun sfert de ora fata de cand scria ca vin) - n-am reusit sa prindem trenul de 10.27, asa ca am stat vreo 3 ore in aeroport - prin sala de asteptare, printr-un fast food, pe peron.

TGV-ul nu a fost nou, cred ca era din prima generatie - e drept cand te uiti la ele cred ca pe vremea lor aratau ultra fenomenal, dar a mers si repede uneori - poate chiar cu spre vreo 200, asa ca la 16.17 am ajuns cu bine in Nantes, de unde ne-a luat Claudia - romanca doctoranda care s-a ocupat de noi in continuare, ea e aici de 3 ani.

Franta prin care am mers cu TGV-ul - vreo 300km - nu e nici pe departe frumoasa. Un camp continuu, cu putine variatiuni, mai degraba plictisitor. Iar localitatile sunt ingrijorator de putine. Adica aproape am oprit in toate localitatile prin care am trecut, pentru ca au fost vreo 6 cu toate. M-a stresat ca am stat vreo ora ca sa inconjuram Parisul prin est.

Cand am ajuns, in Nantes era greva la transport. Nu de o luna, nu de o zi, ci unii soferi de autobuz si conductori de tramvaie faceau greva __in acea dupa-masa__ - ce debandada. Pana la urma am luat un autobuz, am ajuns la camin si ne-am instalat. Mai tarziu am iesit putin prin centru cu Claudia.

Zero

Acesta e blogul pe care il voi scrie in Franta, aici, la Nantes, pentru 5 luni.

Voi incerca sa scriu cat mai des.

Pentru cei care stiu ce e aia, acest blog va tine loc si de agenda, ceea ce inseamna ca, in ciuda primelor posturi, va fi foarte personal si intim.

Este destinat in principal celor care ma cunosc si mai ales celor mai buni prieteni ai mei. Este pentru cei carora le voi lipsi, pentru cei care vor aprecia si le va face placere sa il citeasca. Este pentru cei carora le va fi dor de mine. Pentru cei care ma iubesc.

Sunteti liberi sa puneti comentarii, dar acestea vor fi moderate, cu o frecventa aproximativ zilnica. Apreciez comentariile, atata timp cat ele sunt decente si avenite. De asemenea astept corecturi si sugestii, pe care le voi modera, dar le voi lua in considerare.

Enjoy si Have fun :)

PS: vedeti ca ordinea in care apar posturile nu este neaparat ordinea lor din blog. Posturile vor aparea de obicei cu data evenimentului pe care il descriu.