Dec

December. My december. My december in Paris. My december in Paris for 2 weeks, compared to 3 days last year. Improvement, yes.

December Este un decembrie rece. Pana acum cel putin. E al naibii de frig. Sunt 5 grade afara.

Acum, in trenul care vine de la Nantes, ma gandesc cu groaza ca dupa un weekend cu incalzirea la minim, trebuie sa fie incredibil de frig si se va incalzi incredibil de greu. Nu pot decat sa sper ca vecinii mei n-au fost in vacanta si n-au fost prea meschini si au tinut incalzirea lor cat mai mare, astfel ca a mai patruns si la mine ceva caldura. Sau poate nu.

Dupa o saptamana in care, din motive atat personale (foate bune, si de care sub nici o forma nu imi pare rau) cat si profesionale (a venit AMF pe la Paris / Lille, m-am plimbat cu ea prin aeroport luni, am luat-o de la si dus-o la gara joi, am participat la intalnirea pentru un master european toata ziua de joi, etc) n-am lucrat nimic (cu o foarte buna aproximatie), vine o saptamana in care trebuie sa-mi platesc aceste pacate profesionale.

Mai precis, trebuie sa scriu un articol in 4 zile, la care nu am scris nimic, care este in mare parte despre ceva care am mai descris in alte doua articole, dar trebuie sa fie cat de cat diferit, si pentru care experimentele nu numai ca nu au fost facute, dar platforma nu este inca terminata. Nu stiu daca ma voi descurca. Deadline-ul e deja amanat, deci nu stiu daca se va mai amana din nou, dar oricum situatia n-ar fi cu mult mai simpla.

Cu groaza, cu ceva interes, cu ceva speranta, cu semnificativa fericire si nerabdare si cu ceva intrebari ma gandesc ca mai am o saptamana de stat aici si apoi incep sa plec. Intai la o conferinta, apoi ma intorc la paris si in urmatoarea zi ma intorc in ro. Daca pe unde apare vreo eroare, e naspa.

Dar totusi m-am bucurat de saptamana care a trecut. M-am bucurat mult. Nu numai din cauza vietii personale, nu din cauza ca am descoperit un webcomic nou (sam and fuzzy) care are sanse sa-mi devina placut, dar pentru ca nu am stat toata saptamana la laborator lucrand.

E o viata destul de anosta la laborator. Colegii sunt simpatici ei asa, dar lucreaza majoritatea timpului, si in general e un mediu care te indeamna la lucru. Si ajung dimineata, inca nu complet trezit, la pranz mananc, stau pana seara, revin, stau la calculator, si ma culc. Nu e nimic fenomenal. Mai rau, nu ma ajuta foarte mult sa gandesc liber, si inovativ.

Poate chiar mai rau este faptul ca nu simt ca progresez foarte bine. Nu e ca as fi pierdut drumul ("lost my way"), dar imi pare ca lucrurile merg asa greu, si putin in ceata. Si asta ma supara. Si pare ca zilele, si nu numai, dar saptamanile, trec fara sa se intample nimic important, fara sa obtin rezultate esentiale, sau fara sa obtin rezultate de loc. Stiu, asa e cercetarea, si stiu ca asta este ceea ce mi-am dorit, si este, si e ok. Dar uneori e greu.

Si aici ma gasesc acum. In trenul spre Paris, dupa un weekend la Nantes. Cu chef de lucru, cu chef sa fac ceva, ceva care conteaza, care ma va ajuta, cu oarecare chef sa scriu (stiintific), dar cu constienta ca va fi greu si ca lucrurile vor merge incet si va trebui sa ard etape, cu teama ca nu voi avea timp. Dar cu speranta, si incredere.

Si mai ales cu mari intrebari legate de rezultatele alegerilor (da, am votat) si de ce naiba va urma in ro de acum.